De ce bărbaţi incompetenţi ajung lideri?

De ce bărbaţi incompetenţi ajung lideri?

De ce bărbaţi incompetenţi ajung lideri?

Există 3 explicaţii “folclorice” ale lipsei de reprezentativitate a femeilor în management. 1. Nu sunt capabile să facă faţă; 2. Nu sunt interesate de astfel de poziţii; 3. Sunt interesate şi capabile să ocupe poziţii de management, dar nu reuşesc să spargă clopotul de sticlă în care sunt captive, adică acea barieră formată din prejudecăţi si stereotipuri care blochează accesul femeilor la nivelul decizional înalt. Misoginii isi bazează discursul pe prima ipoteza; liberalii si feminiştii o preferă pe cea de-a treia; în fine, cei ale căror idei sunt pe la mijloc, abuzează de cea de-a treia explicaţie. Dar dacă toţi ar pierde din vedere imaginea de ansamblu?

Să analizăm următoarea variantă, dacă principalul motiv pentru lipsa echitătii în distribuţia funcţiilor de management ar fi cauzată de lipsa abilităţii de a discerne între ÎNCREDERE si COMPETENŢᾸ? Cei mai mulţi dintre noi interpretăm greşit încrederea afişată de unii ca semn al competenţei şi, din această cauză, considerăm că bărbaţii ar fi lideri mai buni decât femeile. Cu alte cuvinte, în privinţa conducerii, singurul avantaj pe care îl au bărbaţii este că manifestarea orgoliului – deseori camuflată in carismă sau şarm – este, în mod obişnuit, confundată cu potenţialul de conducător, de lider, iar această manifestare apare mai evident la bărbaţi decât la femei.

Această opinie este consecventă descoperirii că majoritatea grupurilor fără lider au tendinţa naturală de a alege un lider egocentrist, încrezător şi chiar narcisist, iar aceste caracteristici umane nu sunt distribuite egal între femei si bărbaţi. În aceeasi direcţie, Freud argumenta că procesul de “naştere” a unui lider apare pentru că un grup de oameni – adepţii – înlocuieşte propriile tendinţe narcisiste cu cele ale unui lider, iar ataşamentul faţă de lider este o exprimare a ataşamentului faţă de sine a fiecarui membru al grupului sau un substituent al inabilităţii de a se iubi pe sine.

Adevărul este că , în aproape orice ţară din lume, mulţi bărbaţi cred despre ei că sunt mai deştepţi decât femeile. Totuşi, aroganţa şi încrederea de sine exacerbată sunt invers proporţionale cu abilităţile de lider, anume acelea necesare construirii şi menţinerii unei echipe performante, de a inspira adepţii să renunţe la agendele lor egoiste pentru a lucra in direcţia binelui întregii echipe. În realitate, indiferent dacă luăm exemple din sport, politică sau afaceri, cei mai buni lideri sunt modeşti, iar această caracteristică (modestia), indiferent dacă aşa este din fire sau a fost educată în timp, este mult mai prezentă la femei decât la bărbaţi. Femeile surclasează bărbaţii in privinţa inteligenţei emoţionale care le ajută să aibă un comportament modest. Un studiu condus de Universitatea California a demonstrat, dupa analizarea a 23.000 de participanţi din 26 de culturi că femeile sunt mult mai atente, grijulii şi modeste decât bărbaţii. La aceste date se adaugă rezultatul obţinut pe studierea comportamentului bărbaţilor manageri din diferite industrii, din 40 de ţări, care a arătat că bărbaţii sunt cu mult mai aroganţi, predispuşi la risc şi machiavelici.

Cea mai inteligenta forma de a...gandi

Paradoxul vine tocmai din faptul că principalele caracteristici psihologice care îi ajută pe bărbaţi să urce scara ierarhică sunt responsabile şi pentru decăderea lor. Altfel spus, ceea ce foloseşti pentru a obţine postul nu este doar diferit, ci este chiar opusul a ceea ce ai nevoie pentru a-ţi face treaba bine. Consecinţa este că prea mulţi oameni incompetenţi sunt promovaţi in funcţii de conducere, înaintea celor chiar competenţi pentru asta.

Deloc surprinzător, imaginea legendară a liderului încorporeaza multe din caracteristicile personalităţilor cu tulburări: narcisism (Steve Jobs sau Vladimir Putin), psihopatie (pune aici numele oricărui dictator vrei tu), ipocrizie (Richard Branson sau Steve Ballmer) sau machiavelism (aproape orice politician). Partea tristă nu vine din faptul că aceste figuri legendare nu se regăsesc in larga majoritate a managerilor, ci din faptul că, în încercarea de a copia comportamentele observate, cei mai mulţi manageri vor eşua în a-şi face meseria.

In realitate, majoritatea liderilor eşuează. Asta ne arată lumea in care trăim. Majoritatea naţiunilor, companiilor, societăţilor, organizaţiilor, etc. este prost condusă şi se observă asta în longevitatea liderilor, în gradul de acceptare sau în efectele asupra cetăţenilor, angajaţilor, subordonaţilor sau membrilor. Managementul excelent a fost întotdeauna o excepţie, nu o regulă.

Având în vedere cele expuse mai sus, mă gândesc la cât de mult efort se face pentru ca femeile să “reuşească” şi concentrarea tuturor este tocmai pe adoptarea de către acestea a trăsăturilor disfuncţionale ale liderilor. Da, aşa sunt oamenii pe care cel mai des îi alegem lideri – dar este bine să perpetuăm obiceiul?

Cele mai multe trăsături de caracter de-a dreptul miraculoase pentru un management eficient sunt, cu precădere, găsite la cei care nu reusesc să impresioneze de la prima vedere. Pe acestea le descoperim, în special, la femei. Există dovezi ştiinţifice pentru aceasta. Da, femeile sunt mai dispuse să adopte strategii şi comportamente eficiente de management decât sunt bărbaţii. Un studiu condus de Alice Eagly (absolventă a Harvard University – Relaţii Sociale şi profesor de Psihologie la Northwester University din Evanston, Illinois) a arătat că este mult mai probabil ca o femeie manager să obţină respectul colegilor şi să-i facă pe aceştia să fie mândri de ea decât un bărbat. Femeile lider comunică mai eficient viziunea lor, dau încredere subordonaţilor şi abordează problemele într-o manieră mai pozitivă, flexibilă şi creativă decât colegii lor bărbaţi. În contrast, statistic determinat, managerii bărbaţi reuşesc mai puţin să creeze punţi de legătură cu subordonaţii şi reusesc mai greu să recompenseze corect performanţele individuale ale echipei. Este timpul să scăpăm de prejudecăţile care ne-au făcut să alegem lideri masculini.

Sumarizând, este indiscutabil faptul că accesul la poziţii de decizie pentru femei este plin de obstacole şi, deseori, acestea sunt înconjurate cu geamuri groase de sticlă incoloră. Dar problema şi mai mare vine din faptul că exista prea puţine obstacole de depăşit în cariera unui bărbat incompetent. Cu alte cuvinte, mai simplu, sistemul acţionează în direcţia recompensării bărbaţilor pentru acele abilităţi care îi conduc spre incompetenţă şi înlătură femeile pentru acele abilităţi care le-ar fi de folos în îndeplinirea sarcinilor de manager. Din păcate… în detrimentul amândurora.

Idei ȋndrãzneţe şi decizii ȋnţelepte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Importanta Time Management-ului
time-management
În zilele noastre, timpul a devenit o resursă greu de găsit. Petrecem timp tranzitând spaţiul numit generic muncă, îndeplinind diferite sarcini necesare menţinerii sau dezvoltării carierei, apoi ni-l dedicăm activităţilor casnice sau private. Există un principiu cunoscut sub numele de Principiul lui Pareto sau regula 80:20. Acest principiu spune că 80% din ceea ce realizăm într-o zi este produs cu 20% din efortul depus. Restul de 80% din efort generează diferenţa de 20% din rezultate.
%d bloggers like this: