Este legitim sa cerem mult democratiei. Dar sa nu-i cerem prea mult.

“Este legitim sa cerem mult democraţiei. Dar sa nu-i cerem prea mult.” – Lucian Boia “Mitul democratiei”. Traim vremuri interesante, care ni se par de cotitura pentru noi, pentru generatia copiilor nostri sau pentru mai stiu eu cine. Am ales sa-mi incep scrierea cu un citat la ale carui intelesuri ma voi raporta.

PSD a castigat relaxat alegerile, folosind o strategie castigatoare, aceea de a da ceva. A jucat inteligent cartea celui care construieste (chiar daca n-are resursele pentru asta si nici nu-i pasa ca iese un cremsnit cu pretentii de tort de nunta). Ceva-ul a prins la cei care s-au dus la vot, restul au ales pe altii sau au ales sa stea acasa (e si asta o declaratie electorala). Pana la urma, Doamne ajuta, sa ne arate ca se poate si ca programul propus se transforma in realitatea noastra cotidiana. In plus, Soros si gasca lui au fost sperietoarea menita sa-i tina pe alegatori departe de oculta mondiala. Zaharelul si biciul folosite pentru a atrage si pentru a-i tine departe pe ceilalti

PNL-ul a facut ce a stiut mai bine in toti acesti ani de democratie parlamentara, s-au asmutit unii asupra altora, au aratat cu degetul catre penalii din tabara adversa, folosind, fara talentul precesorilor, moralitatea politica ca principiu guvernant al alegerilor pe care le facem, Toate astea fara sa ofere nimic sau aproape nimic. Asadar, biciul a fost sub forma daca-i votati pe aia, va vindeti tara. A lipsit, insa, zaharelul. Esential as spune eu.

Despre USR numai de bine. Ei sunt primul partid in franciza pe care l-am vazut eu. Intentiile onorabile, insa mi-i teama ca va avea soarta Partidului OTV care si-a pierdut aproape tot grupul parlamentar in mai putin de doi ani. Imi sunt neclare ideologia si nazuintele si mai neclar imi este cine ii sunt reprezentantii. Pe cei din Craiova nu-i cunosc decat pentru ca avem prieteni comuni.

ALDE este acea formatiune care-si serveste propriile interese de grup care, daca vor coincide cu interesul national este minunat, daca nu, pacatul tarii. Nu inteleg simpatizantul ALDE decat prin prisma prieteniei cu vreun membru al acestei formatiuni. Ii astept dizolvarea in maxim 4-6 ani. Asta daca nu cumva interesele tatucului PSD vor fi de a culege electorat si cu mana dreapta.

PMP-ul traieste din carisma lui Basescu si clientelismul unui aparat de creat relatii la nivel local, aparat tinut in viata de structura defunctului UNPR. Fosti sau actuali gradati, nume cu greutate medie (ceilalti sunt la primele doua partide) in geografia locala au adunat in jurul lor o serie de alti oameni care le sunt obligati, a caror stralucire politica a palit, insa mai au inca resursele sa atrage 1-2000 de voturi. Mai mult de un mandat nu-i dau acestui partid.

Despre UDMR…numai de bine. Padurilor le pare mai rau. Pentru ei democratia este inexistenta si n-au aplicat-o niciodata. Stilul lor de a instaura clientela obedienta in mai toate judetele controlate de ei este demn de orice altceva decat de respectul cuiva. Reamintesc celor care stiu si le spun celorlalti ca Harghita si Covasna sunt printre cele mai sarace judete ale tarii. Nu intamplator, la fel ca Vaslui, Teleorman, Dolj, Ialomita sau Vrancea sunt judetele care n-au iesit din Evul Mediu, literal. Aici conduc baroni, latifundiari si familiile lor. Atat.

Revenind la citatul cu care am inceput, democratiei ii putem cere sa cearna intre candidati, sa existe respectul legii, iar legile sa fie juste, in interesul public, sa asigure alternanta si sa inlature pericolul dictaturii. Ne asteptam de la ea sa aduca etica si echitate sociala, sa acorde drepturi in concordanta cu obligatiile cerute de la cetatenii sai. Ar fi mai multe, dar, pentru a o mai scurta, intreb: Ii putem, insa, cere democratiei sa rezolve totul cu mecanismele ei in locul nostru? Dar, este democratia, asa cum este ea inteleasa in occcident, pentru noi? Cand spun noi ma refer chiar la noi, romanii.

Privind in istoria noastra, cele mai mari realizari le-am avut atunci cand am fost condusi cu o mana de fier. Da, in democratie, asa cum o intelegem noi. N-am parut dispusi sa facem ceva cu democratia, in sensul occidental al ei, ci am orientalizat-o. Societatea civila, motorul democratiei occidentale, s-a organizat in tarile spre care privim cu admiratie, invidie, teama, speranta sau dezgust. Acolo organizatiile cetatenesti dicteaza politicile publice, iar atunci cand politicul devine neascultator, tot ele scot lumea in strada, fiind creditate, prin moralitatea liderilor lor, etica dovedita ani la rand, coerenta argumentelor si a actiunilor si consecventa in actiuni, ca fiind cele mai indreptatite sa vegheze la bunul mers al lucrurilor. Poporul face doar revolutii, ori nu politici publice angajante. Noi am blamat pe toti si pe toate (mai devreme sau mai tarziu s-a dovedit ca aveam dreptate sa o facem), iar pe cei pe care n-aveam motiv sa-i blamam i-am marginalizat, numindu-i filosofi sau, mai grav, “intelectuali” ce n-aveau de unde sti ce vrea norodul muncitor, talpa tarii. Uite asa am ajuns sa n-avem pe nimeni a ne reprezenta, nici din clasa politica, nici din strada si atunci suntem mereu pe picior de revolutie, nu de constructie. Revolutia nu-i neaparat rea, dar ea doar distruge ceva, nu construieste ceva. Imi imaginez o strada in care se nasc lidri si nu doar miscari. Pentru asta, sigur, e nevoie de vointa, de renuntare la orgolii, de porufnzime si de strategie, dar altfel, ce poate iesi de aici?

In demersul sau cu referendumul, asta pare sa nu inteleaga Presedintele Iohannis, ca noi, poporul, l-am pus acolo sa vegheze la bunul mers al democratiei noastre. Apelul la referendum este o abdicare de la fisa postului sau, aceasta intoarcere la popor este o eroare din perspectiva apetitului democratic al poporului. Poporul vrea un conducator, nu un intelept. Poporul este gata sa-l apere, sa-l aduleze (nedemocratic, e drept) pe cel care ii este conducator, care ii da directia directia si marsaluieste in fruntea sa spre ceea ce i-a aratat. PSD-ul a dat asta, Presedintele, inca nu. Despre Opozitia parlamentara nici nu poate fi vorba. Noi avem nevoie de lideri care sa se bata pentru noi, sa-si arate calitatile de negociere, de indreptare a lucrurilor care nu merg.

Da, mecanismul democratic este complex si pot intelege ca apelul sau la un exercitiu democratic este indrituit si poate fi justificat, teoretic, insa practic este doar o perdea de fum. O perdea de fum care tinde sa minimalizeze si sa arunce in derizoriu efortul a zeci de mii de oameni care ies pe strazile oraselor pentru a-si cauta democratia. Liderul este in fruntea oamenilor, luptand pentru ideile si principiile sale, iar nu in spatele lor, aruncand pe umerii lor greutatea deciziei. Liderul conduce prin exemplu, iar nu prin declaratii.

Idei indraznete si decizii intelepte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Importanta Time Management-ului
time-management
În zilele noastre, timpul a devenit o resursă greu de găsit. Petrecem timp tranzitând spaţiul numit generic muncă, îndeplinind diferite sarcini necesare menţinerii sau dezvoltării carierei, apoi ni-l dedicăm activităţilor casnice sau private. Există un principiu cunoscut sub numele de Principiul lui Pareto sau regula 80:20. Acest principiu spune că 80% din ceea ce realizăm într-o zi este produs cu 20% din efortul depus. Restul de 80% din efort generează diferenţa de 20% din rezultate.
%d bloggers like this: